Serile din ce în ce mai lungi petrecute în atelier sau în casă îmi dau prilejul de a simți și a analiza unele lucruri pe care vara când am parte de mult mai multă acțiune și entertainment nu am vreme să simt și să analizez.
Zillele ăstea mai mult ca în alți ani m-a cuprins un soi de melancolie tristă, îmi permit să simt singurătatea și așa am ajuns să mă gândesc la cum am ajuns eu din toate lucurile din lume să fac taman produse de cosmetică naturală.
Adesea în discuții intime cu prietenii afirm că eu de la 30 de ani am început să mă simt cel mai bine și parțial a coincis cu mutatul meu la țară și cu niște ani de terapie, dar de fapt la un nivel mai profund a fost momentul în care am început să mă uit în oglindă.
Apoi am început să ma uit în oglindă și să mă văd dar și să critic.
Acum, am ajuns să mă uit în oglindă și să mă văd (și să încerc să nu critic)
Toată adoleșcența și perioada de adult tânăr am avut oscilații de greutate. Am învățat de la vârstă fragedă ce înseamnă mâncatul compulsiv și să mă recompensez prin mâncare.
Nu de mult am înțeles că prin mâncat eu reușeam să mă ascund și să fie explicația perfectă
Copiii anilor 90, generație din care fac parte, au crescut cu modelul de corp perfect 90/60/90. În toate revistele vedeai un ideal de frumusețe cu totul nereralist- ten perfect, corp zvelt, cu bust ferm aidoma fotomodelurilor de pe marile scene ale modei. Nu îmi aduc aminte să fi avut vreodată o discuție în scoală sau înafara ei despre diversitatea și frumusețea corpurilor umane. Totul era despre cum să fii mai slabă, mai frumoasă, mai machiată sau să ai sânii mai mari, mai mici, mai fermi, toate după caz.
Toate reclamele cosmeticelor de atunci și până azi sunt create sub sloganuri ‘un ten perfect fără riduri’, ‘siluetă perfectă fără vergeturi’ sau ‘un păr de o strălucire perfectă’.
Iată-mă la 36 de ani intrând în industria asta a frumuseții perfecte, pare ironic cel puțin uitându-mă doar din perspectiva asta.
Conceptul de body positivity a fost verbalizat și s-a conturat ca o mișcare feministă la începutul anilor 2000, astăzi acest concept este criticat adesea fiind perceput ca un concept ce susține obezitatea.
Pentru mine body positivity este abilitatea de a te privi în oglindă cu respect, apreciere, întelegere iar la final să poți avea o imagine pozitivă asupra corpului tău.
Body positivity nu se rezumă la imaginea reflectată în oglindă ci din păcate la modul în care societatea în care trăiești te clasifică după ceea ce vede. Vorbim din nou de prejudecată și stereotipii. Mă iau din nou ca exemplu, deși am jonglat de multe ori cu 10-15kg în plus sau în minus niciodată nu am simțit ca acele kg mă opresc în a face ceva sau în a fi altfel decât sunt. Au fost multe momente în care oamenii m-au judecat doar prin prisma kg mele în plus. Am auzit de multe ori’ Ah dom’soară, pentru dvs nu am număr’ sau ‘dar este mult de mers până acolo să știți’ și nu blamez numai societatea românească deși suntem printe cei mai puțin toleranți cu imperfecțiunile dintre toate societățiile cu care am intrat în contact până acum.
Cred că puterea de ne accepta așa cum suntem duce la linște și sănătate mentală. Schimbările pe care alegem să le facem trebuie să fie intrinseci. A duce o viață mai sănătoasă, a face sport, a petrece timp în natură ar trebui să vină de la noi pentru că ni se potrivește nu pentru că asta da bine în social media sau alte medii importante pentru cei care privesc.
În timp ce tastez îmi amintesc de ultima întâlnire cu matușa Ilișca, sora mamei mele în vârstă de 76 de ani care a trăit majoritatea vieții în România rurală, mai exact în coloratul Maramureș.
Stăteam într-o seară la povești și din una în alta imi zice:
-Oana, nu crezi că ar trebui să te feștești ( traducere din grai maramureșan să îmi vopsesc părul alb)
-Nu, nu vreau să mă vopsesc. Mie îmi place că am fire albe, nu văd nimic rău în asta ba din contră se vede că am trăit.
-Waaa, lasă-mă că nu-i fain pentru o fată tânără ca tine, ar trebui să ai te îngrijești.
Dialogul cu mătușa Ilișca explică de fapt de ce am ales de fapt cosmetica naturală.
După cum înțeleg eu body positivity inseamnă să te accepți și să îți iubești toate imperfecțiunile dar nu fără a te îngriji. Prin îngrijire mă refer la alegerea unui stilul de viață cu mai puțin stres, la alimentație echilibrată, la relații sănătoase și nu în ultimul rând la o atitudine sănătoasă asupra trecerii timpului.
Eu cred că idealuri de tinerețe fără bătrânețe generează o distorsiune a realității și la un combo de operații estetice.
Dar cred că ajută să ne dorim să rămânem cât mai mult în cea mai faină formă a noastră- nu mai frumoși, nu cu mai puține riduri sau vergeturi ci să avem o piele mai sănătoasă cât mai mult timp posibil și acolo cred că intru eu în joc cu micile mele vrăjitorii.
Sunt convinsă că ti is-a întâmplat să te uiti la poze vechi și să admiri tinerețea, pielea fără riduri, corpul svelt sau chiar bucuria din ochi dar în același timp să realizezi că pe atunci te priveai cu totul altfel mult mai critic si mai aspru.
Îndemnul meu de final este să vă uitați in oglindă zilnic și să vă vedeți.
Să conștientizați care este primul gând care vă vine în minte. Să vedeți dacă vedeți frumosul sau vă axați pe imperfecțiuni.
Cel mai important este ca in fiecare zi să scrieți pe o foaie cel puțin un lucru bun despre ce vedeți- poate fi orice.
Iar de fiecare dată când vi se pare ceva neinregula cu voi sau societatea vă cataloghează într-un fel, luați foaia pe care a-ți așternut cuvintele despriptive din oglindă și nu uitați că frumusețete este în ochii celui care o privește.
Imbrățișez diversitatea în toate formele ei și vă urez o toamnă doar cu gânduri pozitive.